Moto

O Școală în care profesorul nu învață și el e o absurditate. Cred ca am găsit un moto pentru Școala mea. E vorba aceasta extraordinară a lui Leon Bloy: NU SE ȘTIE CINE DĂ ȘI CINE PRIMEȘTE!” Gândul Școlii, al celei unde să nu se predea nimic, mă obsedează. Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conținuturi, nu sfaturi, nu învățături. De aceea nici nu trebuie lecții... Oamenii aceia tineri văd că vrei să încorporezi o idee și încep să încorporeze și ei una. Cred că Școala asta trebuie făcută!

C. Noica

duminică, 25 octombrie 2015

Un nou început

O întâlnire armonioasă plină de calm și de liniște, prin care am reușit să ajungem cât mai aproape de latura sensibilă a fiecărui membru al grupului... Cum am reușit? 
Printr-un ''joc al pieselor clasice''....
Părintele, într-un  mod subtil și delicat ne-a sugerat să  alegem o piesă clasică... Ce-a însemnat pentru noi propunerea aceasta? Pentru unii dintre noi un mare semn de întrebare,  deoarece acestea fiind necunoscute, poate chiar neauzite...pentru alții  o bucurie  de a împărtași din preferințele lor muzicale și celorlați .Cu toate acestea, pentru fiecare dintre noi a fost o experiență utilă, o regăsire , în care sufletul s-a liniștit ,mintea a început să mediteze, să se linșteasă fiind prea obosită, săturată de răcnetul și muzica asurzitoare ascultată vrând nevrând în microbuze ,magazine, etc.
Cu bucurie în suflet,  mulțumim părintelui Ionuț că ne-a trezit sufletul, l-a îmbogățit, l-a împins spre căutarea și cunoașterea frumosului și a liniștii .
Așa după cum spunea părintele : '' Muzică de post...ortodoxă și cuminte...'' (cu referire în mod special la  compozitorul Arvo Pärt), aici vom lăsa o mică listă a preferințlor pieselor clasice a fiecărui dintre noi... 



...și un cuvânt al compozitorului Arvo Pärt:

CÂNTAREA ÎNGEREASCĂ
Am cugetat la înţelesul acestor cuvinte: „Pleni sunt coeli et terra majestatis suae” (Pline sunt cerurile şi pământul de slava Ta). E vorba de fapt despre cântarea îngerească care a existat întotdeauna, pe care Mozart a auzit-o şi a pus-o pe note. Este cântarea îngerească pe care sfinţii călugări au scris-o şi care se cântă azi în biserică. Omul nu poate să creeze singur aşa ceva, un asemenea lucru. Ştim ce poate el să creeze şi aceasta nu ne mulţumeşte. Problema este că omul doar cu greu poate să ajungă la aceste legi dumnezeieşti, căci e prea nestatornic şi nedesăvârşit. Legile dumnezeieşti îi sunt ascunse pentru ca el să nu le lepede şi pentru că nu e vrednic să le cunoască. Cred totuşi că marii compozitori au avut acces nemijlocit la această comoară. Dar aceasta nu priveşte numai arta. E o problemă globală care e aceeaşi cu problema mântuirii: trebuie să mori ca să învii.
sursa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu