Sfânta și dreapta Miriam- bunica Maicii Domnului

 Pentru că astăzi prăznuim Adormirea  Sfintei și Dreptei Ana-mama Maicii Domnului,ne-am gândit să căutăm câteva informații despre mama Sfintei Ana- bunica Maicii Domnului.

Nu departe de Biserica Învierii din Ierusalim se afla un loc plin de liniste umbroasa: Manastirea ortodoxa de maici Saydannaya, aflata sub obladuirea Patriarhiei Ierusalimului.
Manastirea a fost construita cu multa vreme in urma pe locul casei mamei Sfintei Ana, mama Sfintei Fecioare Maria, preoteasa Maria sau Mariam ori Miriam si a sotului ei, preotul Matthan.
De aceasta sfanta manastirea este legata si minunea cu musulmanul ce a fost cusut de Insasi Maica Domnului, dupa ce fusese ucis si taiat in bucati de raufacatori.
Aceasta manastirea este singura care gazduieste o icoana a Sfintei Miriam, mama a trei fete, Maria, Ana si Sovia. Despre Maria nu stim nimic, in schimb Ana este Sfanta Ana, Mama Nascatoarei de Dumnezeu, iar Sovia este mama Elisabetei, mama Sfantului Ioan Botezatorul..ce frumoasa increngatura de sfinte rudenii!.Un sir lung de maternitate trupeasca imbogatit de cea spirituala, care ne aminteste si ne arata concret prin exemplul viu ca femeia se mantuieste prin nastere (trupeasca dar mai ales duhovniceasca) de prunci!
Ca fii ai Tatalui Ceresc dar si ai Maicii Domnului, asa cum ne-a dat-o Mantuitorul cand se afla pe Cruce, ne inrudim si noi, infiati in Duhul Sfant si devenim stranepoti ai Sfintei Strabunici a Mantuitorului, indraznind cu smerenie la mijlocirea sa. Sa iubim aceasta sfanta bunica si sa-i urmam exemplul de vietuire in familie, si mai ales daca, prin milostivirea lui Dumnezeu, avem de parcurs drumul Sfintei Taine a Preotiei.
Sa o cinstim pe Bunica, botezandu-ne fiicele cu acest frumos nume si punandu-le sub ocrotirea ei, caci ea este bunica Maicii Domnului, al carei nume l-a si purtat.
sursa 
 Cuvintele referitoare la Adormirea Sfintei și Dreptei Ana sunt de prisos și cunoscute de toți, vom lăsa ca, cuvintele din Tropar să ne încânte inima și să ne reîmprospăteze memoria...

Aniversarea lui Simonel si a lui Ioan

                                                                           10.mai.2014
 Dublă sărbătoare astăzi Simonel implinește 12 ani,iar Ioan 6 ani. La mulți ani in Hristos !!

Lăsatul secului pentru Postul cel Mare

                                                                        10.dec.2015
Am participat la un mic atelier de gătit,apoi in ziua următoare ne-am bucurat iarași impreuna..luând aminte la cuvintele Bătrânului Selafiil din Siberia:,, in aceasta vreme,dragul bunelului drag,se cere mai multa seriozitate,mai multă privire înlăuntru"

Aniversarea Siminei

                                                                                      18.ian.2015
Ca prelungire a Sărbătorilor de iarnă,aniversăm astăzi a doua oară în mediul școlii parohiale  pe prietenă noastră Simina .

Munca în echipă.

Prima întâlnire din vara aceasta am început-o într-un număr mult mai restrâns, în cadrul acestei întâlniri am încercat să refacem o parte din postările mai vechi, care din  probleme tehnice s-au șters, nădăjduim că vom putea să le refacem pe toate, dar care au fost un bun prilej pentru a resimți bucuria clipelor de atunci..., am  continuat cu discuții despre viața de la țară, făcând comparații despre cum se vedea prin ochii de copil și cum se vede acum, după ce ochii ni s-au mai deschis puțin( cu mult ajutor și foarte lent); acum inima și gândul se zbate spre a căuta lucrurile cu adevărat folositoare. Întâlnirea încheindu-se cu stabilirea programului pentru viitoarea întâlnire..

''Suntem fraţi legaţi de o ţintă unică, chiar dacă ne aflăm pe drumuri diferite. Acolo, pe culmi, ne vom întâlni şi îmbrăţişa într-o îmbrăţişare sfântă şi largă, cât spaţiul''.

 Cu căldură în suflet  și cu zâmbetul pe buze, noi tinerii de la Școala Parohială am urcat etuziasmați la biserica noastră dragă, de pe deal, pentru a participa la Sfânta Liturghie,după terminarea acestea am menținut starea de spirit luând   masa de Paști împreună.În inma fiecăruia dintre noi se citea bucuria exprimată prin cuvintele Arhiepiscopului Iustin Chira: "Dumnezeul tău este şi Dumnezeul meu. Ce odihnitor răsună în inimă cuvântul acesta! Ar trebui să-l cunoască orice om dornic de adevăr, de lumină, de bine. Toţi cei însetaţi sincer de adevăr ar trebui să rostească în cor cuvântul acesta. Nu pot fi două culmi, două scopuri ultime, e numai unul şi, indiferent cum îl numim fiecare, cum îl vedem, paşii ni se îndreaptă tot spre el. Avem un singur punct terminus, unde se vor întâlni toţi cei drepţi, adică cei ce cu sinceritate însetează să găsească şi să slujească cauza ultimă, cauza adevărată a existenţei.Orice om ce însetează după adevăr, ce doreşte să slujească adevărul, ce are privirea aţintită spre adevăr, poate rosti semenului, omului ce poartă cu vrednicie numele de om, pentru că suferă din dor după adevăr: Dumnezeul tău este şi Dumnezeul meu''.

sursa

CE SPUNE BISERICA DESPRE 8 MARTIE SI MARTISOR? Care este “ziua femeii” crestine?

 Un interviu cu părintele Valentin Băltoi, pr. spiritual în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe“ din Roman şi paroh la Icuşeşti, Neamţ, despre semnificaţia mărţişorului şi a zilei de 8 martie pentru femeile creştine.

  – Preacucernice părinte, ce părere are Biserica despre mărţişor?
  Mărţişorul nu este un simbol religios şi în nici un caz creştin, ci este specific credinţelor populare necreştine, fiind un element al unui ritual de înnoire a timpului şi a anului. Până la a fi exploatat economic, el avea o singură formă, cea a discului solar, era confecţionat din argint şi legat de un şnur împletit din două fire de lână colorată. Potrivit simbolisticii cromatice a anotimpurilor, şnurul era un simbol al trecerii de la iarnă la primăvară, putând în acelaşi timp să semnifice unitatea contrariilor sau împletirea inseparabilă a principiilor masculin şi feminin. El avea rolul unui talisman magic solar menit să-i împrumute purtătorului frumuseţe, iubire, puritate şi să-l apere de boală şi de deochi. În funcţie de zona etnografică, era purtat până la o anumită sărbătoare a primăverii sau înflorirea unui pom. Obiceiul de a pune în piept mărţişoare s-a perpetuat de-a lungul timpului, reuşind să convieţuiască cu practicile creştine bimilenare. Cu toate acestea, semnificaţiile esenţiale ce însoţeau oferirea mărţişorului s-au pierdut, rămânând doar prilejul de a oferi bucurie celor dragi. „Omul mărţişorului“ avea conştiinţa apartenenţei la universul înconjurător, trăind în acelaşi ritm cu el. De aceea ştia să-i descifreze semnele şi simţea nevoia împrumutării atributelor sale. Omul modern nu mai poate simţi acest puls, în faţa standului cu mărţişoare el nu alege încercând să se integreze unei continuităţi magico-simbolice, ci alegerea lui este una de natură estetică sau financiară, mărţişorul fiind o podoabă ce trebuie purtată într-un anumit context. Biserica nu recomandă purtarea mărţişorului, dar tolerează această tradiţie, având în vedere amploarea fenomenului şi atitudinea inofensivă a manifestării. Sfânta cruce nu poate fi aşezată oriunde şi nici asociată cu orice 
 – Dacă unui mărţişor i se ataşează o cruce, poate aceasta să-l „încreştineze“? Nu putem da sens creştin mărţişorului, ataşându-i simboluri religioase, într-o încercare de „încreştinare“ a lui. Asocierea este nefericită. Simbolurile creştine au o semnificaţie specifică şi exprimă în sine realităţi ce nu au nevoie de îmbunătăţiri. Este drept că sfânta cruce are darul de a sfinţi, dar ea nu poate fi aşezată oriunde şi nici asociată cu orice, ci singurele podoabe care o înfrumuseţează sunt cele duhovniceşti, izvorâte din propriile eforturi spirituale. Să încercăm să nu ne folosim de surogate, care nu pot decât să ne înstrăineze de autenticul duh creştin.
 – Reflectă ziua de 8 martie profilul femeii creştine contemporane?
  8 martie s-a impus ca Zi Internaţională a Femeii sub influenţa socialismului american, în urma eforturilor de emancipare a femeii. În statele fost comuniste, această sărbătoare e percepută ca „o moştenire“ a comunismului, deoarece în acei ani ea a fost folosită în scop propagandistic, pentru demonstrarea că numai în astfel de orânduiri femeia era apreciată la adevărata ei valoare. Pentru comunişti, 8 martie era ziua unui anumit tip de femeie – revoluţionară, eroină, muncitoare. În tradiţia populară românească nu a existat o dată în care să fie serbată în toată ţara ziua femeii. Plecând de la aceste premise şi înţelegând contextul istoric al naşterii şi impunerii ei la noi, am putea aprecia faptul că această zi nu evaluează tocmai adevăratele calităţi ale feminităţii şi cu atât mai puţin pe cele creştine. „Sărbătoarea“ promovează valorile socio-politice pentru care a luptat şi luptă femeia modernă şi-i confirmă egalitatea de drept cu bărbatul. De departe, mult mai bine aleasă ca zi care să reflecte profilul creştin al femeii contemporane este cea decisă de Sfântul Sinod, Duminica Femeilor Mironosiţe – zi a femeii creştine. Viaţa sfântă a femeilor mironosiţe, curajul de a înfrunta moartea, patosul credinţei, atitudinea pioasă, demnitatea le-au făcut vrednice ca numele să le fie trecute în Cartea vieţii, iar viaţa lor să fie paradigma vieţuirii creştine pentru femeile de astăzi. Cinstirea acestei duminici, ca zi a femeii creştine, este o recunoaştere a faptului că şi femeia de astăzi este purtătoare de mir, pe care-l păstrează în candela sufletului său, aşteptând, asemenea fecioarelor înţelepte, venirea lui Hristos.
 – Ca atare, această zi nu ar trebui „serbată“ de femeile creştine? 
 Fiecare zi a vieţii noastre ar trebui să fie un timp al regăsirii de sine şi al întâlnirii cu Dumnezeu. Biserica acceptă sărbătorile oficiale, care au caracter naţional sau internaţional, însă promovează pe cele care îşi găsesc fundamentul în valorile autentic religioase. 8 martie face parte din categoria acelor sărbători internaţionale ce trec de multe ori peste specificul cultural şi religios al unui popor, în încercarea de a stabili punţi care să exprime aceleaşi idealuri ale femeilor de pretutindeni. [..] 
  – Dar despre Ziua îndrăgostiţilor ce ne puteţi spune? 
 Îşi are rostul în viaţa tinerilor? De ce am avea nevoie de o zi specială în care să ne arătăm intensitatea sentimentelor faţă de persoana iubită, ca şi cum acest lucru ar trebui încuviinţat sau oficializat de cineva din exterior? Iubirea este un sentiment intim, împărtăşit în mod tainic şi într-o atmosferă specifică. De ce să fim tributari Occidentului şi la acest capitol? Valentine’s Day este, înainte de toate, o activitate comercială care-şi revendică originea într-o istorioară destul de nesigură, pusă pe seama unui sfânt din spaţiul catolic. Pe de  altăparte, Dragobetele, tânărul zeu al dragostei din panteonul mitologiei româneşti, e varianta locală mai nou promovată a sărbătorii ce protejează pe îndrăgostiţi şi dragostea lor. Astfel de „sărbători“ sunt străine de duhul curat şi echilibrat al Ortodoxiei, de curăţia specifică neamului românesc.

   sursa