Viața la țară, cap. 2 - „Vișli”

   La noi, dacă dorești să vorbești în public, dorești să fii ascultat, organizezi o întâlnire de 8 martie cu bătrânele doamne ale satului, schimbi conducerea unei asociații, sau pur și simplu serbezi hramul Bisericii, trebuie să catalizezi procesul de asimilare a conținutului acelui eveniment cu vișli („virșli”)...și eventual răchiu (dacă nu e post - adică vineri și pe alocuri miercuri în Postul Paștilor sau Postu' lu' Crăciunu'. Preoții au grijit eradicarea răchiului din meniul evenimentelor, stârnind confuzii în privința dietei postului, răchiul fiind doar un sirop de prune ...fermentate).
   Ce sunt vișli? Mațe de oaie (preferabil), umplute cu diferite cărnuri, sau după metoda nobilă - doar cu carne de oaie. Rarisim găsești vișli cu carne de vânat! Doar la paznicii de vânătoare, dacă juri să nu-i descoperi...
   Vorba lu' Feuerbach: „Der Mensch ist was er isst!” Așa că ne mirăm degeaba când oamenii satului după o agapă cu vișli votează orice, acceptă să fie „mulși” de bani, „pieptănați” cu minciuni și nu zic decât „daaaa” la orice propunere, deoarece s-a schimbat ontologic condiția existenței lor...ușor de presupus dacă s-a respectat rețeta. În caz că avem de-a face cu vișli contrafăcuți, un fel de amestec de cărnuri (în zonă a fost mediatizat obiceiul comerțului cu miei lătrători gata preparați pentru masa de Paști) cu condimente (hârtie igienică, diferite resturi alimentare sau nealimentare), evenimentele devin un soi de „Muzicanții din Bremen” - vrednice de povestit duminica pe banca de la poartă. La o asemenea tactică de control și manipulare a maselor nici contemporanii lui Feuerbach, Marx și Engels, nu s-au gândit!

Vișli

Muzicanții din Bremen