Moto

O Școală în care profesorul nu învață și el e o absurditate. Cred ca am găsit un moto pentru Școala mea. E vorba aceasta extraordinară a lui Leon Bloy: NU SE ȘTIE CINE DĂ ȘI CINE PRIMEȘTE!” Gândul Școlii, al celei unde să nu se predea nimic, mă obsedează. Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conținuturi, nu sfaturi, nu învățături. De aceea nici nu trebuie lecții... Oamenii aceia tineri văd că vrei să încorporezi o idee și încep să încorporeze și ei una. Cred că Școala asta trebuie făcută!

C. Noica

duminică, 12 ianuarie 2014

Cântarea omofonă, Antifoanele, Klaus Kenneth, „Peter-Paul”, „Psihiatrul”, etc.


Primul week-end după vacanță! Dintre noi unii sunt răciți și nu au reușit să vină la școală așa că am avut un program lejer...Am reușit să cântăm, în varianta omofonă, primele trei Antifoane ale Dumnezeieștii Liturghii, plus „Apărătoare Doamnă” - varianta psaltică binecunoscută - o realizare pentru care am numărat multe ore de repetiții la biserica din sat împreună cu părintele nostru în urmă cu 3 ani...Am lecturat câteva capitole din „Călător pe pământ românesc” a lui Klaus Kenneth - haz și necaz pentru ortodoxia românească văzută prin ochii unui străin...ortodox, cu multă experiență de viață. Aventura lui Klaus a fost pentru noi doar un preambul la orele de educație non-formală...adică joacă fără limite dar cu un consistent mesaj nonverbal!




  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu