Ar fi o mare bucurie să luăm în considerare și ziua adormirii marelui Eminescu pe care nu ne-am mira dacă l-am găsi între sfinții neamului nostru asemeni lui Mihai Viteazul ale cărui cinstite oseminte mărturisesc (http://acvila30.ro/dreptcredinciosul-voievod-mihai-viteazul/) despre viața sa de jertfă pentru Ortodoxie (http://www.marturieathonita.ro/marturie-a-sfantului-ierarh-petru-movila-despre-mihai-viteazu/). Oricum cuvintele sale sunt și astăzi cea mai grozavă mustrare a românilor (?) cacodocși:
„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu- zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre.
Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai ROMÂN NU E!”
(M. Eminescu, Liber-cugetător, liberă-cugetare, “Timpul”, 2.02.1879, în « Opere », 1989, vol.X, p. 187)
În tot ce este românesc „Eminescu să ne judece”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu