Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut într-o familie de aristocrați din apropierea Constantinopolului, în jurul anului 580. Începand cu anul 610, a ocupat pentru trei ani funcția de secretar la curtea împăratului Heraclie (610-641). În jurul anului 614 a părăsit curtea imperială și a intrat în Mănăstirea Chrysopolis, situată în capitala Imperiului Roman de Răsărit. Invazia persană din același an îl va face să plece în Africa, unde avea să-l cunoască pe Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului, care începuse în Cartagina lupta împotriva monotelismului și monoenergismului. Aceasta este perioada în care Sfântul Maxim studiază și își aprofundează cunoștințele teologice, aplecându-se asupra studiului Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți. Tot acum sunt consemnate primele sale scrieri teologice.
În Africa Sfântul Maxim îl convinge pe patriarhul monotelist Pyrrhus (fost staret la Mănăstirea Chrysopolis) și pe alți episcopi africani adepți ai ereziei monoteliste că în Hristos există două voințe și două lucrări corespunzătoare celor două firi, omenească și dumnezeiască, unite în același ipostas.
În 649 noul papă, Martin I, a convocat un sinod în Biserica Lateran pentru a condamna monotelismul, sinod la care au participat, atât Sfântul Maxim, cat si Pyrrhus. În 653, la ordinul noului împărat Constans II, susținător al monotelismului, Sfântul Maxim a fost arestat și trimis în exil în Tracia. Papa Martin I a fost arestat și el fără a fi judecat, dar a murit în drumul spre Constantinopol. După câțiva ani de exil, Maxim a fost readus la Constantinopol și întemnițat acolo.
În urma ultimului proces la care a fost supus Sfântul Maxim în Constantinopol, în mai-iunie 662, în care judecători au fost patriarhii Petru al Constantinopolului, Macedonie al Antiohiei si Teodor al Alexandriei, este condamnat la mutilare, tăindu-i-se mâna dreaptă și smulgându-i-se limba, după ce refuză cu desăvârșire compromisurile și comuniunea cu cei pe care îi acuza de erezie. În urma acestora primește și exilul pentru restul vieții, împreună cu doi dintre ucenicii săi, în regiunea Lazica și este închis în fortăreața Schemarum, situate în vestul Georgiei de astăzi. Sfântul Maxim a trecut la cele veșnice în acest loc pe 13 august 662. S-a stabilit însă ca dată de prăznuire a sa 21 ianuarie, întrucât ziua de 13 august corespunde odovaniei praznicului Schimbării la Față.
www.crestinortodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu