Pentru că se apropie praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ne-am amintit că bucuria păstorilor și a magilor a fost umbrită de infanticidul lui Irod. După sintagma binecunoscută, Irod nu a murit ci trăiește în fiecare mamă care a săvârșit avort. O discuție cutremurătoare despre o atrocitate legală într-un stat care „apără interesele familiei și ale copilului”... dar probabil și ale fraților așkenazi în ochii cărora noi suntem doar niște bieți „goim”, ființe fără suflet. Oare cât de viu mai este sufletul într-o mamă care aruncă la gunoi propriul copil...conceput din dragoste...În locul lecțiilor de morală am ales să vedem filmul „Bella” (2006) în regia lui Alejandro Gomez Monteverde
„Un profesor de la Școala de Medicină a pus într-o zi studenților săi, următoarea întrebare: „Am să vă redau istoricul unei familii: tatăl are sifilis, mama are TBC, au avut deja patru copii. Primul este orb. Al doilea a murit imediat după naștere. Al treilea este surd. Al patrulea are TBC. Mama este însărcinată. Părinții ar dori să facă avort. Care este decizia voastră ca viitori specialiști? Ce credeți?
Cei mai mulți dintre studenți au recomandat avortul.
Felicitări, le-a spus profesorul. Tocmai l-ați ucis pe Beethoven!”
Ce poate fi mai îngrozitor decât uciderea unui om ce n-a reușit încă să vadă lumina zilei?
Mai jos tulburătoarea și fascinanta Piano Sonata No. 14 a lui Beethoven cel care a scăpat din mâinile ucigașe ale avortorilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu